Sponsori

duminică, 18 decembrie 2011

Luna Rossa-Renzo Arbore e L'Orchestra Italiana

Primum vivere, deinde filosophare

Să ne ocupăm astăzi (evident din lipsă de altă treabă mai cu moţ) de aruncatul mâţei peste gard.
În spiritul optimist - împăciuitor de sezon, mă bate aşa un gând să accept împărţitul puricilor la 2. La mine şi la vecinu'. Concurenţi la cantitate: câţi purici la el, câţi purici la mine! Pueril, dar eficient. Fair play, măcar din acest unghi, deşi preferam să ne măsurăm altcumva, nu concurenţial, ci complementar.
Fatalitate! Nu putem discuta despre geneza problemei care a dus la aruncatul pisicii peste gard, cu purici cu tot. Asta pentru că eu contabilizez pisica şi puricii, în timp ce respectivul nici nu recunoaşte existenţa pisicii, ci se imaginează pe sine drept un Orfeu contemporan.
Autor de drame existenţiale, problematizează, chiţibuşează şi (se) faultează în etalarea profunzimilor filosofice. De unde derivă o melodramă veritabilă, cu eforturi susţinută pe spaţiul public, însă, aşa cum era de aşteptat, repetentă la logică. După ce a intrat cu capul în geam a descoperit că era mai bine să îl deschidă înainte de a se repezi să se oglindească. Magistral!
Mi-am căutat batista zăpăcita de mine şi mi-am şters lacrimile, gândindu-mă că peste 20 de ani are toate şansele să iasă din pubertate. Doar că atunci pisica o să fie moartă şi îngropată de mult. O să stea el cu batista la nas, încercând să acopere mirosul neplăcut al putreziciunii şi probabil o să accepte de fond ideea inutilităţii, pe care o deplânge de pe acum. Din arhetipul artistului (e un bun actor...) nefericit și neînțeles preferam să extragă valorile care îl puteau face mai uman. Mobilitatea intelectuală presupune ieşirea din tipare, renunţarea la şabloanele (auto)impuse, ideile de-a gata şi chiar ceva mai mult curaj. Dar... fiecare cu păcatele lui.
Clar, mi-am dorit prea mult şi am fost sancţionată pentru asta. Drept urmare Moşu' nu mai vine anul ăsta!



P.(Î).S. Mă gândesc serios să-mi pun iar costumul de Grinch şi să scot vărguţa pentru poponeţul filosof. Dacă tot sunt urâcioasă măcar să fiu până la capăt!

miercuri, 7 decembrie 2011

Crăciun anii '60

Buftachi în aşteptarea Moşului!







Ciorăpelul vesel... )


Legenda spune că s-a prins repede că Moşu era Bicu' cu barbă multă.



Înainte de aparitia subsemnatei, Buftachi făcea antrenament cu păpuşi: Nicoleta, Mariana şi Ieronim (informaţii de la sursă.)
Cel puţin bruneta a trăit mult şi a rămas în formă. Pe Ieronim l-am prins şi eu, după care n-a mai supravieţuit săracu'. L-am ros.



Mirare cu fundiţă

miercuri, 23 noiembrie 2011

Mafia și patria

Mă arunc, poate, prea departe. Oricum, prea onorant pentru micimea băștinașilor la care mă refer, ocupați în fapt cu găinării curente, lipsiți de viziune, perspectivă și talent.
La origine, organizația la care fac trimitere - general apreciată, în contemporaneitate, drept criminală – apăruse ca o mișcare de rezistență internă. Venea în sprijinul patriei, aceasta nefiind un termen abstract, cum suntem astăzi înclinați să credem, mult prea pragmaticii trăitori ai sec. XXI. Cuvântul de ordine era onoare. În ce s-a transformat nu comentez aici. Important e că s-a dat la export.
Loco, suntem înconjurați doar de berbanți cu pofte mari și putirințe mici, structurați într-o organigramă completă a unei mafii sui-generis (ca mai toate pe la noi): de la ”soldații” care execută neștiutori ordinele, locotenentul care mișună peste tot (azi nu mai împrăștie ordine, ci vinde bilete), la Consigliere (aici se mai confundă planurile și oricum nu mai ascultă nimeni de sfaturi) Contabile (la ei era poziționat înainte de consigliere, la noi e ceva mai sus în ierarhie, că deh, toți au nevoie de facturi), apoi un Capo Bastone tăcut (tot executant săracu') și Capo Crimini (acest Don locale, naș năpărlit). Singurul care are capul mobilat, aducând cumva cu originalul (de la ei) ar fi Capo di Tutti Capi. Aici no comment.
Cert e că legea tăcerii funcționează, nu impusă de mafie, ci de bunul simț comun al celor care îi studiază, apreciază la locul cuvenit și nu se complică. Cât despre ”Onorata Societate” (de la noi) în ansamblul ei, nu e decât piramidală, căci onoarea a plecat de mult de acolo. Iar patria, ducă-se! E gargară pentru fraieri. Nici nu mai e la modă.
Am făcut această comparație ca să se simtă și ei bine. În sfârșit au captat atenția. După 2 ani de studiu făcut pe ei, iaca văd și eu un rezultat (tot ăla). Ar însemna că au dreptate cei care spun că istoria e ciclică…

Sa le propunem drept emblema

Sub pălăria lui Nenea Iancu

„Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat?”
Cum n-am apucat vaccinarea antisocietate, de la o vreme „mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima...”. Şi uite aşa mă ia cu leşinuri în fiecare dimineaţă, întrebându-mă „unde e ascuns șarpele? de unde o să-și arunce veninul asupra mea”. Mă torturează inimaginabil, preţ de 5 minute, cât îmi fumez cafeaua. Apoi îmi amintesc că scrisoarea nu există, nici vorbă să fie pierdută. Mă întreb, dintr-o piruetă, în drum spre baie, dacă asta o să împiedice votarea? Neeeh! Iar Dandanache face ce vrea, unde vrea, cu ce vrea el şi familia lui de la paşopt! Orgolii... Faza cu „pac! la Răsboiul” e răsuflată de mult şi eu, oricum, nu reuşesc să mă asortez cu Danda. Nu-s bărbată!
Bref, nici azi nu am de gând să răspund. La momentul cu trasul botinelor îmi sucesc iară gândul spre Caţa...apoi, gata, ridicând cu un deget cheile, încui momentul vesel, apreciind cât de agreabil masculin era Caţavencu : „Omoară-mă, madam, omoară-mă, dar nu e vina mea!”
P.(Î).S. Abia seara târziu, cu perna în cap, mă mai opresc cu gândul la mişcarea scenică de după plecăciunea la 90 de grade: „Sărut mâinile... sărut mâinile!... când Caţa „iese repede zăpăcit prin fund”

luni, 21 noiembrie 2011

Cultura cretinoizilor

Să te înscrii drept membru într-o reţea profesională, dând datele de contact ale instituţiei angajatoare este un act de curaj în România contemporană.
Din prima trebuie să fi avut o activitate în spate şi să fii recunoscut în breaslă. Dacă nu ai, mai bine stai cuminte, Cristofor.
Din a doua implici instituţia la care lucrezi şi care are un trecut valoros în spate şi un prezent la care contribuie mai mulţi truditori. Dacă tu eşti o nulitate, faci instituţia de tot râsul (sau plânsul...după caz).
Aceste două direcţii presupun, înainte de orice interese personale, măcar realism şi responsabilitate.
Dacă ai ajuns în fericita situaţie de a fi angajat la instituţie şi nici tu nu ştii cum ai reuşit, darămite cei din jurul tău şi mai pupi şi o funcţie (aici numai Dumnezeu ştie cum s-au creat circumstanţe favorizante şi tot El trebuie să te ierte pentru nemăsuratul tupeu) NU SE POATE, dar chiar NU SE POATE să te înscrii sub numele de Georgel Instituţie Petrescu.
Dacă tot ai comis cretinia asta şi au râs cu toţii de tâmpenia ta... faptul e consumat. Dar ar fi cazul să te reevaluezi puţin şi să cauţi loc de muncă unde nu-ţi cere nimeni să deschizi gura ori să pui pixul pe hârtie. Nu de alta, dar ne crapă la toţi obrazul de ruşine că stăm în preajma ta.

Iar eu, personal, fac trimitere la o postare anterioară, respectiv la avatar
“http://www.destinvalah.ro/?p=929, link pt articolul Dispreţul faţă de omul inteligent


din care motto/ul: “In cultura, domnule, noi nu admitem decât români proşti sau foarte proşti, cu condiţia să fie cât mai mari lichele.” (Aurel Baranga către I.D.Sîrbu, în «Jurnalul unui jurnalist fără jurnal») [

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Oameni si locuri bilant partea 2

Oameni si locuri
ora de bilant pentru Conferinta Nationala de Antropologie Urbana partea a 2 a



Localnicii implicati in organizare ori participanti la eveniment carora le multumesc in plus si pentru emisiune > prof. dr. Ovidiu Trifan, prof. Monica Pescaru, ing. Oana Buga, muzeograf Relu Butnariu, muzeograf Dan Spatariu si nu in ultimul rand scriitorului Mircea Bostan (maior, psiholog...:))

Oameni si locuri bilant partea 1

Oameni si locuri
ora de bilant pentru Conferinta Nationala de Antropologie Urbana partea 1

joi, 17 noiembrie 2011

Oameni si locuri cu dr Mircea Coada partea a 2 a

Emisiunea Oameni si locuri de pe TopAllTv, cu dr. Mircea Viorel Coada, manager al Spitalului Municipal de Urgenta Roman, partea a doua

Oameni si locuri cu dr Mircea Coada partea 1

Emisiunea Oameni si locuri de pe TopAllTv, cu dr. Mircea Viorel Coada, manager al Spitalului Municipal de Urgenta Roman, prima parte

miercuri, 16 noiembrie 2011

Puterea și numărul

Nu comentez despre politică. N-am nici o aplecare, la ora asta, spre număratul voturilor, nici spre rezultanta democratică. Mi-am amintit de un fost paznic, cu fire aprigă îndeobște și cu ușoare nostalgii când își amintea de tinerețe. Acu' ce să zic... o singură slăbiciune avea, anume să se laude cu potența cotidiană – minim 16 numere. Trăgând cu urechea pe la știrile din zilele trecute, nu mi-am putut abține un zâmbet regăsind aceeași meteahnă și la alții, doar că la respectivii numerele erau mai puține (deh...anii trec și lasă urme) și potența actului cultural nu se măsoară la kilogram și nici la litru. În rest totul e la superlativ. Bravo!
P.(Î).S. Să nu mai zică unii că sunt rea... că mă foiesc în pat la noapte, nedormind de grijă!

luni, 14 noiembrie 2011

Conferinta nationala de antropologie de la Roman un succes (VIDEO)

Conferinta nationala de antropologie de la Roman un succes (VIDEO)


De departe cel mai vrednic partener media a fost site/ul stiriroman.ro. Organizatorii multumesc personal d/lui Ovidiu Tarca pentru implicare si intelegere.

duminică, 13 noiembrie 2011

Conferinta nationala de antropologie urbana in imagini 8

Conferinta nationala de antropologie urbana in imagini

Aspecte de la încheierea lucrărilor Conferinţei Naţionale de Antropologie Urbană, ediţia a III-a, respectiv decernarea diplomelor, de către domnul prof. Laurenţiu Leoreanu, Primar al Municipiului Roman, dl. dr. Adrian Majuru si domnul deputat Marius Neculai, presedintele filialei Roman a Asociatiei Pentru Antropologie Urbana.














Conferinta nationala de antropologie urbana in imagini 7

Aspecte de la încheierea lucrărilor Conferinţei Naţionale de Antropologie Urbană, ediţia a III-a, respectiv decernarea diplomelor, de către domnul prof. Laurenţiu Leoreanu, Primar al Municipiului Roman şi dl. dr. Adrian Majuru.