Toleranţa democratică din jur era, oricum, încurajatoare.
Între timp s-au mai amenajat ceva locuri de joacă, a mai crescut şi mititelul, doar pe mam'mare să o ţină puterile. Aşa că …“La Bulivar, birjar! La Bulivar!...”
luni, 14 februarie 2011
Tinere talente
În lipsa efectivului complet, respectiv mam'mare, mămiţica şi tanti Miţa, mititelul îşi exersează talentele de cuceritor pe ce apucă.
Toleranţa democratică din jur era, oricum, încurajatoare.
Între timp s-au mai amenajat ceva locuri de joacă, a mai crescut şi mititelul, doar pe mam'mare să o ţină puterile. Aşa că …“La Bulivar, birjar! La Bulivar!...”
Toleranţa democratică din jur era, oricum, încurajatoare.
Între timp s-au mai amenajat ceva locuri de joacă, a mai crescut şi mititelul, doar pe mam'mare să o ţină puterile. Aşa că …“La Bulivar, birjar! La Bulivar!...”
Din trecutul vieții medicale romașcane
Din trecutul vieții medicale romașcane – viața și activitatea
doctorului Alexandru Vasiliu
În viaţa oraşului, dar şi în fostul judeţ al Romanului, perioada ultimelor patru decenii ale sec. XIX şi primii ani ai sec. XX, până la primul război mondial au reprezentat creştere şi consolidare în multe domenii, spor demografic, deschiderea de noi afaceri, bazele industriei, transporturi, ş.a. Un climat de prosperitate care a favorizat şi schimbări socio – profesionale, modificarea structurii profunde a vieţii urbane. S–a schimbat şi ritmul de viaţă şi orizontul cultural.
Asistenţa medicală necesară la nivelul oraşului Roman, în acest context, a evoluat, pe de o parte instituţional, pe de alta prin numărul şi calitatea pregătirii medicilor care au profesat aici. Între personalităţile din acest domeniu se află şi medicul Alexandru Vasiliu (1859 – 1913). Venind în urma altor figuri reprezentative, precum dr. Alexandru Theodori, Vafrino Marini, contemporan cu dr. Mihail Burada , medicul Alexandru Vasiliu este mai puţin valorificat în lucrările de iatroistorie, în special datorită concentrării acestora în jurul asistenţei medicale asigurate în cadrul Spitalului “Precista Mare”.
Reconstituirea vieţii şi activităţii sale au fost posibile datorită donaţiei primite la Muzeul de Istorie Roman, în luna februarie 2010. O importantă colecţie, cu specific medical, adunată în decursul ultimelor şase decenii de către dr. Epifanie Cozarescu şi colaboratorii săi, cunoscută drept „Muzeul Spitalului Precista Mare” din Roman a fost donată de Societatea de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman. Această colecţie cuprinde şi trei dosare de acte şi documente relative la dr. Alexandru Vasiliu. Alături de acestea sunt însemnările doctorului, corespondenţa, un inventar al bibliotecii personale, obiectele recuperate de la soţia acestuia, Olga Vasiliu şi câteva cărţi de specialitate care i-au aparţinut.
Interesul pentru dr. Alexandru Vasiliu este motivat pe de o parte prin nevoia de a recupera o filă din trecutul medicinei romaşcane, pe de altă parte de complexitatea acestei personalităţi, reprezentative pentru oraş şi epocă. Facem primii paşi în vederea conturării acestui profil, pentru aşezarea sa în galeria figurilor reprezentative din viaţa oraşului, nu doar a vieţii medicale, ci şi culturale. Traseul profesional, implicarea în viaţa publică, în activitatea culturală a Romanului îl dezvăluie în complexitatea preocupărilor sale.
Documentele prezente în cele trei dosare aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Roman sunt referitoare la activitatea sa profesională între anii 1882 – 1913 (un dosar cuprinzând 19 documente), acte personale diverse (un dosar cu 42 documente, majoritatea fiind legate de casa din Roman în care a locuit dr. Vasiliu) şi la testamentul doctorului (al treilea dosar cu 4 documente).
Despre originea şi formarea lui Alexandru Vasiliu până la absolvirea facultăţii de medicină nu au putut fi recuperate, până în prezent, date importante. Se ştie că s-a născut în anul 1859, conform datei specificate pe piatra sa funerară, aflată în Cimitirul "Eternitatea" din Roman. În perioada studenţiei a făcut serviciul de extern la Spitalul Militar Central (între 15 februarie – decembrie 1882) , aşa încât concluzionăm că a urmat studiile de medicină la Bucureşti, absolvind în anul 1882 sau 1883.
În februarie 1886, la doar 27 de ani, îşi susţinea doctoratul în medicină, la Bucureşti, cu lucrarea „Despre emoragia cerebrală (apoplexie, dambla)”, publicată în acelaşi an la Tipografia Curţii Regale. Un exemplar din lucrare se află în posesia Muzeului de Istorie Roman, cu dedicaţia autorului .
Alexandru Vasiliu ajunge medic de plasă în județul Roman . Se păstrează un document, o adresă cu nr. 6643 din 24 mai 1886 trimisă din partea Direcției Generale a Serviciului Sanitar București către dr. în medicină Alexandru Vasiliu, prin care era înştinţat despre numirea sa în postul de medic al Plasei Fundu, cu reședința la Dămienești, jud. Roman . În perioada 1886 – 1892, timp de 6 ani, a profesat ca medic de plasă. Un certificat cu nr. 115 din 18 februarie 1892, eliberat de Serviciul Sanitar al județului Roman, pentru dr. Alexandru Vasiliu, confirmă activitatea acestuia, neîntreruptă, ca medic de plasă în județul Roman, de la 1 iulie 1886 până la data emiterii actului, în februarie 1892.
Adresa cu nr. 862 din 25 ianuarie 1892 din partea Direcției Generale a Serviciului Sanitar, de la București către dr. Alexandru Vasiliu, îl anunţa de permutarea sa în postul vacant de medic de plasă, în Moldova – Siretul de Jos cu reședința la Elisabeta Doamna, județul Roman.
În această perioadă a funcţionat drept conferenţiar de igienă la Şcoala practică de agricultură din jud. Roman. La dosar se păstrează actul de numire emis de minister şi înştiinţarea primită de dr. Vasiliu din partea instituţiei angajatoare .
Participă la concursul pt posturile vacante de medici primari de judeţe, în 16 martie 1892 . Pentru o scurtă perioadă figurează ca medic primar al judeţului Gorj, în urma participării sale la concurs., fiind numit ca definitiv, în aprilie 1892 . Posibil sa nu fi funcţionat efectiv ca medic primar al jud. Gorj, dat fiind intervalul foarte scurt de timp între numirea sa acolo (8 aprilie) si revenirea în jud. Roman ca medic de plasă (29 mai). Îl regăsim pe dr. A. Vasiliu ca medic de plasă în județul Roman – în Plasa Moldova - Siretul de Jos – numit prin Decret Regal nr. 2050 din 22 mai 1892.
Între anii 1894 – 1896 a funcţionat ca medic secundar la Spitalul „Precista Mare” din Roman, sub îndrumarea doctorului Mihail Burada, o altă figură reprezentativă a vieţii medicale a oraşului. În dosar există o copie a Decretului Regal nr. 926 din 5 martie 1894 privind numirea doctorului Alexandru Vasiliu în acest post de medic la spitalul romaşcan, aflat sub epitropia Casei "Sf. Spiridon" din Iaşi. Îl înlocuia pe doctorul Grigorie Ciolac care demisionase.
A avut o tentativă nereuşită de a ajunge medic primar al judeţului Roman, fiind depăşit la punctaj de dr. Motăş. Se păstrează o cerere întocmită de dr. A. Vasiliu în 15 iunie 1896, către Directorul general al Serviciului Sanitar, prin care solicita numirea sa ca medic primar al judeţului Roman, în baza concursului susţinut în anul 1892. Postul era disponibil ca urmare a avansării pe un alt post a doctorului Oncescu. Nu a obţinut atunci postul dorit. Dintr-o copie a Rezoluției ministeriale din 16 iulie 1896, de răspuns la cererea doctorului Alexandru Vasiliu, de a fi numit în postul de medic primar al județului Roman, aflăm de rezoluția negativă, motivată de punctaj şi, în plus, de prevederea legii sanitare, care cerea o practică de 3 ani în postul luat după concurs. Activ şi ambiţios, Alexandru Vasiliu ajungea medic primar al județului Roman la 1 februarie 1897. Din adresa nr. 2103 din 1 februarie 1897, dată de Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar către doctorul Alexandru Vasiliu, aflăm de numirea sa în postul de medic primar al județului Roman, de la 1 februarie 1897 (în locul dr. Motaș.)
Drept urmare a trecerii sale pe post de medic primar al judeţului, dr. Alex. Vasiliu îşi înainta demisia de la Spitalul "Precista Mare". Se păstrează scrisoarea de demisie a doctorului Alexandru Vasiliu, din postul de medic secundar al Spitalului Precista Mare din Roman, datată 4 februarie 1897 şi adresată Epitropiei "Sf. Spiridon" din Iași. La aceeaşi dată trimitea o scrisoare similară doctorului M. Burada.
În anul 1897 dr. Alexandru Vasiliu a publicat în revista „Spitalul” din Bucureşti 3 articole sub titlul „Un secol de la fundarea Spitalului Precista Mare din Roman”. Printre alte boli semnalate, dr. Vasiliu remarca cele trei afecţiuni care au afectat grav situaţia sanitară a judeţului malaria, sifilisul şi pelagra.
În perioada în care a activat pe postul de medic primar al judeţului, Alexandru Vasiliu a colaborat cu prof. dr. Victor Babeş, ocupându-se de una din cele mai răspândite boli ale vremii: pelagra. Cercetările făcute în zona Romanului, favorizate de existenţa Spitalului pentru pelagroşi au permis studiul timp de şase ani, între 1906 şi 1912, rezultatele fiind publicate în Analele Academiei Române, Secţia Ştiinţifică. La Roman a fost detaşată o parte din aparatura catedrei de la Bucureşti, sub îndrumarea şefului de laborator, dr. Aurel Babeş, fratele prof. dr. Victor Babeş. În colectivul de cercetare a intrat dr. A. Vasiliu şi dr. Nicolae Gheorghiu, medicul şef al spitalului de pelagroşi şi alţii din personalul de specialitate.
În anul 1907 dr. Alexandru Vasiliu publica lucrarea „Causele întinderei pelagrei în România şi mijloacele de combatere”, la tipografia Leon Friedmann din Roman. Lucrarea era un raport pregătit pentru al VI-lea Congres al Asociaţiei pentru desvoltarea şi înaintarea ştiinţelor, secţia medicală, iar dr. Vasiliu publica această lucrare bazată pe experienţa sa de medic primar al judeţului Roman şi practica de la Spitalul de Pelagroşi de la Pânceşti – Dragomireşti. De altfel, între manuscrisele rămase de la dr. Alex. Vasiliu se păstrează şi câteva file referitoare la modalitatea de realizare a statisticii sanitare în primul deceniu al sec. XX, în care face trimitere la pelagră. În dosarul de acte personale se păstrează ciorna unei scrisori adresate de dr. Vasiliu profesorului Victor Babeş, probabil din 1906 sau 1907, la începutul cercetărilor din zona Romanului. Îi sugera profesorului o nouă cale de cercetare asupra etiopatogeniei pelagrei.
O perioadă interesantă din activitatea dr. Alex. Vasiliu este în anii 1903 – 1904, timp în care se află la Paris, la cursuri. Din această perioadă sunt cele 6 scrisori aflate în patrimoniul MIR, din care ne putem face o bună imagine asupra activităţii sale profesionale din această perioadă, a vieţii sale de familie, a preocupărilor sale intelectuale. Corespondenţa purtată de el cu soţia sa, Olga, rămasă în Roman, îl dezvăluie un atent observator al vieţii cotidiene pariziene, şi un fin critic, datorită pregătirii sale profesionale, interesat, în special de moravuri, şi de problemele de igienă publică. Ne-am oprit asupra unor observaţii pe care le notează dr. Vasiliu într-una din aceste scrisori: „Condiţiile de salubritate a Parisului s-au îmbunătăţit mult de când cu deschiderea acestor bulevarde, în toate direcţiile, căci înainte numai boale şi epidemii domneau. Cu toate acestea tot e un aer greu, atmosfera este încărcată cu emanaţiile de prin canaluri, care oricât de bine ar fi făcute, tot degajează gazuri urâcioase, cu toată apa în abundenţă ce se varsă zilnic pe străzi (... ) asemenea şi cu emanaţiile hornurilor de la nenumăratele uzine şi fabrici, chiar încă la al 7-lea etaj încă este colb în aer şi praf de cărbune.” Impresionat de aglomeraţia umană, sistematizarea şi de buna organizare a serviciilor publice de salubritate ale Parisului, devine critic atunci când se raportează la obişnuinţele cotidiene ale francezilor – „Dimineaţa, locuitorii de la 2, 3, 4, 5, 6, 7, etaj îşi scutură covoarele şi hainele pe fereşti sau de la balcoane în stradă aşa că tot acest colb se răspândeşte în aer, care, la rândul lui, dă în nasul oamenilor care intră din nou în camere şi se depune peste tot locul.”
În timpul liber era interesat de plimbările prin metropolă şi împrejurimi, de arhitectura Parisului, frecventează teatrul şi opera. Dr. A. Vasiliu aprecia în mod deosebit spaţiile largi, grădinile spaţioase şi îngrijite, împărtaşind soţiei sale impresiile. Ritmul accelerat al vieţii cotidiene pariziene îi crea însă disconfort, reclamând de multe ori zgomotul străzii, infernal „mefistofelic”.
Deşi obişnuit cu volumul mare de activitate în profesie, participă la cursuri, face practică (în spitalul de alienaţi St. Anne) şi examene (susţinute în iunie 1904), împărţind timpul cu rigurozitate, el regreta în permanenţă tihna Orientului. Timpul de reflexie îi lipsea. Făcea comparaţia între ritmul de viaţă de acasă şi cel al occidentalilor. Sunt interesante observaţiile pe care le comunica soţiei sale: „Aceasta-i civilizaţia, muncă şi alergătură, istovire de puteri, toţi caută să câştige, unii de a duce un trai mizerabil de azi pe mâine, alţii ca să se îmbogăţească... Pot zice că civilizaţia asta nu constă în dezvoltarea armonică a tuturor facultăţilor intelectuale, afective şi instructive, ci mai mult în pervertirea lor în o muncă excesivă, analoagă cu munca silnică pe viaţă.”
Dr. Vasiliu se dovedeşte critic atunci când îşi aprecia colegii de cursuri (un macedonean, un argentinian, restul francezi) „toţi sunt cam slabi în medicină legală, iar în psichiatrie şi mai şi”. În pofida volumului mare de muncă, el se prezintă bine la examene, deşi se plângea soţiei sale că nu are timp să parcurgă în întregime materia.
Înainte de reîntoarcerea în ţară îşi cheamă soţia la Paris şi împreună fac un voiaj prin Europa, trecând şi prin Londra, Viena, Veneţia.
Pe toată durata şederii sale la Paris a menţinut strânse legături cu cercurile de români aflaţi la studii în străinătate, cu prietenii de familie, dar şi cu cei rămaşi acasă. Din corespondenţă aflăm de relaţiile de colaborare dintre el şi dr. Mihail Burada, de la care împrumută adeseori cărţi de specialitate, atunci când nu le poate procura singur. A urmărit să fie la curent cu noutăţile bibliografice şi nu o dată primeşte din Roman noutăţile medicale editate, apărute în alte centre europene, pe care medicii români le aduceau în ţară imediat după apariţia lor.
Dr. Alexandru Vasiliu a făcut parte din Comisia interimară locală, Se păstrează adresa nr. 6835 din 10 noiembrie 1895, dată de Prefectura Județului Roman, prin care dr. Alexandru Vasiliu, era anunțat asupra dizolvării Consiliului Comunei Urbane Roman și de numirea sa ca membru în Comisia Interimară. Activitatea sa profesională, ca medic primar al judeţului, se regăseşte şi în rapoartele statistice ale vremii, privitoare la situaţia judeţului Roman.
În viaţa culturală a oraşului, dr. Alexandru Vasiliu a activat prin Societatea Culturală „Miron Costin”, conferenţiind în cadrul şedinţelor acesteia. Se păstrează un manuscris, de 60 de pagini, al doctorului Alexandru Vasiliu „Despre Ştiinţele oculte”, prezentat în conferinţă publică, în cadrul acestei societăţi în anul 1907. Alte însemnări ale dr. Vasiliu, sub titlul „Despre suflet şi materie” sunt păstrate în manuscris în colecţia de iatroistorie a Muzeului de Istorie Roman.
Dr. A. Vasiliu a locuit în Roman, în str. Callimachi, la nr. 3. A cumpărat în anul 1900 o casă, ale cărei acte de proprietate le-a păstrat (la dosar fiind şi actele de proprietate ale casei atât ale doctorului, cât şi cele păstrate de la precedenţii proprietari. Din 1934 strada Callimachi a fost numită str. dr. A. Vasiliu.
Alexandru Vasiliu a decedat în anul 1913, la doar 54 de ani, fiind îmormântat la Roman, în cimitirul „Eternitatea”. Se păstrează două telegrame de condoleanţe primite de soţia sa de la dr. M. Burada şi de la profesorul dr. Victor Babeş (din 23 octombrie 1913).
În posesia muzeului se află şi dosarul cu testamentul său. Din acest document aflăm că dr. Alexandru Vasiliu şi-a lăsat averea soţiei, mai puţin casa din str. Callimachi, asupra căreia îî dădea doar dreptul de folosinţă pe timpul vieţii, urmând ca această casă să intre apoi în proprietatea fundaţiei Episcop Melchisedec. Din informatiile avute la dispozitie se pare ca nu au avut copii, nefiind menţionaţi în testament.
Doctorul Alexandru Vasiliu a adunat o serie de materiale care au fost păstrate de soţia sa, până la decesul ei, în 1964. Obiectele - instrumentar medical, documentele adunate, evidenţiază preocuparea doctorului pentru trecutul vieţii medicale, a celei romaşcane în particular, fiind un precursor în domeniul iatroistoriei al dr. Epifanie Cozarescu.
Din trecutul medicinei româneşti, se desprind figurile unor oameni care şi-au onorat profesia, o elită formată şi perfecţionată în ţară, dar şi în şcoli apusene, personalităţi recunoscute în ţară şi în lume. O bună parte dintre aceştia au ales să îşi practice nobila profesie în provincie, aşa cum este cazul dr. Vasiliu, implicându-se constant şi profund în viaţa comunităţii pe care au slujit-o. Au contribuit la ridicarea calităţii serviciilor medicale, constituind exemple profesionale şi existenţiale.
From the past of the medical life in the town of Roman – life and activity of doctor Alexanru Vasiliu
The medical care given to the inhabitants of Roman city and county evolved at the end of the 19–th century and the beginning of the 20-th century, partly institutionally, partly due to the number and quality of the educations of the doctors who practiced here. Among the personalities in the domain we also include doctor Alexandru Vasiliu (1859 – 1913). He followed other representative figures, such as dr. Alexandru Theodori or Vafrino Marini, he was dr. Mihail Burada's colleague.
The reconstitution of the life and activity of doctor Alexandru Vasiliu was possible due to the donation received by the History Museum of Roman in February 2010. An important collection, containing mainly medicine related items, gathered during six decades by dr. Epifanie Cozarescu and his cooperators, known as „The Museum of the Precista Mare Hospital” of Roman and was donated by the Society of History of Medicine and Pharmacy of Roman. This collection also contains three files with papers and documents relating to dr. Alexandru Vasiliu. Based on these we were able to track his professional path, the involvement in public life, in the cultural activity of Roman. The complexity of his preoccupations made him known in his time, among the other personalities of the town. Territory doctor, afterwards secondary physician at the „Pecista Mare” Hospital of Roman, he subsequently became the town's primary physician. He was part of the research team, conducted by prof. Victor Babeş, who was concerned with one of the most encountered diseases at the time: pellagra. The research conducted near Roman, favored bz the existence of the Hospital for pellagra patiens enabled the study for a six year period, during 1906 to 1912.
He was a member of the local interim commision. In the town's cultural life dr. Alexandru Vasiliu activated through the „Miron Costin” Cultural Society, lecturing during its sessions.
Doctor Alexandru Vasiliu gathered a series of materials, both objects – medical instruments and documents, thus emphasizing his preoccupation for the past of medical life, especially for that of the town of Roman, being a forerunner in the history of medicine of dr. Epifanie Cozarescu.
Autor: Iulia Butnariu; articol publicat în “Carpica”, tom XXXIX, 2010
doctorului Alexandru Vasiliu
În viaţa oraşului, dar şi în fostul judeţ al Romanului, perioada ultimelor patru decenii ale sec. XIX şi primii ani ai sec. XX, până la primul război mondial au reprezentat creştere şi consolidare în multe domenii, spor demografic, deschiderea de noi afaceri, bazele industriei, transporturi, ş.a. Un climat de prosperitate care a favorizat şi schimbări socio – profesionale, modificarea structurii profunde a vieţii urbane. S–a schimbat şi ritmul de viaţă şi orizontul cultural.
Asistenţa medicală necesară la nivelul oraşului Roman, în acest context, a evoluat, pe de o parte instituţional, pe de alta prin numărul şi calitatea pregătirii medicilor care au profesat aici. Între personalităţile din acest domeniu se află şi medicul Alexandru Vasiliu (1859 – 1913). Venind în urma altor figuri reprezentative, precum dr. Alexandru Theodori, Vafrino Marini, contemporan cu dr. Mihail Burada , medicul Alexandru Vasiliu este mai puţin valorificat în lucrările de iatroistorie, în special datorită concentrării acestora în jurul asistenţei medicale asigurate în cadrul Spitalului “Precista Mare”.
Reconstituirea vieţii şi activităţii sale au fost posibile datorită donaţiei primite la Muzeul de Istorie Roman, în luna februarie 2010. O importantă colecţie, cu specific medical, adunată în decursul ultimelor şase decenii de către dr. Epifanie Cozarescu şi colaboratorii săi, cunoscută drept „Muzeul Spitalului Precista Mare” din Roman a fost donată de Societatea de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman. Această colecţie cuprinde şi trei dosare de acte şi documente relative la dr. Alexandru Vasiliu. Alături de acestea sunt însemnările doctorului, corespondenţa, un inventar al bibliotecii personale, obiectele recuperate de la soţia acestuia, Olga Vasiliu şi câteva cărţi de specialitate care i-au aparţinut.
Interesul pentru dr. Alexandru Vasiliu este motivat pe de o parte prin nevoia de a recupera o filă din trecutul medicinei romaşcane, pe de altă parte de complexitatea acestei personalităţi, reprezentative pentru oraş şi epocă. Facem primii paşi în vederea conturării acestui profil, pentru aşezarea sa în galeria figurilor reprezentative din viaţa oraşului, nu doar a vieţii medicale, ci şi culturale. Traseul profesional, implicarea în viaţa publică, în activitatea culturală a Romanului îl dezvăluie în complexitatea preocupărilor sale.
Documentele prezente în cele trei dosare aflate în patrimoniul Muzeului de Istorie Roman sunt referitoare la activitatea sa profesională între anii 1882 – 1913 (un dosar cuprinzând 19 documente), acte personale diverse (un dosar cu 42 documente, majoritatea fiind legate de casa din Roman în care a locuit dr. Vasiliu) şi la testamentul doctorului (al treilea dosar cu 4 documente).
Despre originea şi formarea lui Alexandru Vasiliu până la absolvirea facultăţii de medicină nu au putut fi recuperate, până în prezent, date importante. Se ştie că s-a născut în anul 1859, conform datei specificate pe piatra sa funerară, aflată în Cimitirul "Eternitatea" din Roman. În perioada studenţiei a făcut serviciul de extern la Spitalul Militar Central (între 15 februarie – decembrie 1882) , aşa încât concluzionăm că a urmat studiile de medicină la Bucureşti, absolvind în anul 1882 sau 1883.
În februarie 1886, la doar 27 de ani, îşi susţinea doctoratul în medicină, la Bucureşti, cu lucrarea „Despre emoragia cerebrală (apoplexie, dambla)”, publicată în acelaşi an la Tipografia Curţii Regale. Un exemplar din lucrare se află în posesia Muzeului de Istorie Roman, cu dedicaţia autorului .
Alexandru Vasiliu ajunge medic de plasă în județul Roman . Se păstrează un document, o adresă cu nr. 6643 din 24 mai 1886 trimisă din partea Direcției Generale a Serviciului Sanitar București către dr. în medicină Alexandru Vasiliu, prin care era înştinţat despre numirea sa în postul de medic al Plasei Fundu, cu reședința la Dămienești, jud. Roman . În perioada 1886 – 1892, timp de 6 ani, a profesat ca medic de plasă. Un certificat cu nr. 115 din 18 februarie 1892, eliberat de Serviciul Sanitar al județului Roman, pentru dr. Alexandru Vasiliu, confirmă activitatea acestuia, neîntreruptă, ca medic de plasă în județul Roman, de la 1 iulie 1886 până la data emiterii actului, în februarie 1892.
Adresa cu nr. 862 din 25 ianuarie 1892 din partea Direcției Generale a Serviciului Sanitar, de la București către dr. Alexandru Vasiliu, îl anunţa de permutarea sa în postul vacant de medic de plasă, în Moldova – Siretul de Jos cu reședința la Elisabeta Doamna, județul Roman.
În această perioadă a funcţionat drept conferenţiar de igienă la Şcoala practică de agricultură din jud. Roman. La dosar se păstrează actul de numire emis de minister şi înştiinţarea primită de dr. Vasiliu din partea instituţiei angajatoare .
Participă la concursul pt posturile vacante de medici primari de judeţe, în 16 martie 1892 . Pentru o scurtă perioadă figurează ca medic primar al judeţului Gorj, în urma participării sale la concurs., fiind numit ca definitiv, în aprilie 1892 . Posibil sa nu fi funcţionat efectiv ca medic primar al jud. Gorj, dat fiind intervalul foarte scurt de timp între numirea sa acolo (8 aprilie) si revenirea în jud. Roman ca medic de plasă (29 mai). Îl regăsim pe dr. A. Vasiliu ca medic de plasă în județul Roman – în Plasa Moldova - Siretul de Jos – numit prin Decret Regal nr. 2050 din 22 mai 1892.
Între anii 1894 – 1896 a funcţionat ca medic secundar la Spitalul „Precista Mare” din Roman, sub îndrumarea doctorului Mihail Burada, o altă figură reprezentativă a vieţii medicale a oraşului. În dosar există o copie a Decretului Regal nr. 926 din 5 martie 1894 privind numirea doctorului Alexandru Vasiliu în acest post de medic la spitalul romaşcan, aflat sub epitropia Casei "Sf. Spiridon" din Iaşi. Îl înlocuia pe doctorul Grigorie Ciolac care demisionase.
A avut o tentativă nereuşită de a ajunge medic primar al judeţului Roman, fiind depăşit la punctaj de dr. Motăş. Se păstrează o cerere întocmită de dr. A. Vasiliu în 15 iunie 1896, către Directorul general al Serviciului Sanitar, prin care solicita numirea sa ca medic primar al judeţului Roman, în baza concursului susţinut în anul 1892. Postul era disponibil ca urmare a avansării pe un alt post a doctorului Oncescu. Nu a obţinut atunci postul dorit. Dintr-o copie a Rezoluției ministeriale din 16 iulie 1896, de răspuns la cererea doctorului Alexandru Vasiliu, de a fi numit în postul de medic primar al județului Roman, aflăm de rezoluția negativă, motivată de punctaj şi, în plus, de prevederea legii sanitare, care cerea o practică de 3 ani în postul luat după concurs. Activ şi ambiţios, Alexandru Vasiliu ajungea medic primar al județului Roman la 1 februarie 1897. Din adresa nr. 2103 din 1 februarie 1897, dată de Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar către doctorul Alexandru Vasiliu, aflăm de numirea sa în postul de medic primar al județului Roman, de la 1 februarie 1897 (în locul dr. Motaș.)
Drept urmare a trecerii sale pe post de medic primar al judeţului, dr. Alex. Vasiliu îşi înainta demisia de la Spitalul "Precista Mare". Se păstrează scrisoarea de demisie a doctorului Alexandru Vasiliu, din postul de medic secundar al Spitalului Precista Mare din Roman, datată 4 februarie 1897 şi adresată Epitropiei "Sf. Spiridon" din Iași. La aceeaşi dată trimitea o scrisoare similară doctorului M. Burada.
În anul 1897 dr. Alexandru Vasiliu a publicat în revista „Spitalul” din Bucureşti 3 articole sub titlul „Un secol de la fundarea Spitalului Precista Mare din Roman”. Printre alte boli semnalate, dr. Vasiliu remarca cele trei afecţiuni care au afectat grav situaţia sanitară a judeţului malaria, sifilisul şi pelagra.
În perioada în care a activat pe postul de medic primar al judeţului, Alexandru Vasiliu a colaborat cu prof. dr. Victor Babeş, ocupându-se de una din cele mai răspândite boli ale vremii: pelagra. Cercetările făcute în zona Romanului, favorizate de existenţa Spitalului pentru pelagroşi au permis studiul timp de şase ani, între 1906 şi 1912, rezultatele fiind publicate în Analele Academiei Române, Secţia Ştiinţifică. La Roman a fost detaşată o parte din aparatura catedrei de la Bucureşti, sub îndrumarea şefului de laborator, dr. Aurel Babeş, fratele prof. dr. Victor Babeş. În colectivul de cercetare a intrat dr. A. Vasiliu şi dr. Nicolae Gheorghiu, medicul şef al spitalului de pelagroşi şi alţii din personalul de specialitate.
În anul 1907 dr. Alexandru Vasiliu publica lucrarea „Causele întinderei pelagrei în România şi mijloacele de combatere”, la tipografia Leon Friedmann din Roman. Lucrarea era un raport pregătit pentru al VI-lea Congres al Asociaţiei pentru desvoltarea şi înaintarea ştiinţelor, secţia medicală, iar dr. Vasiliu publica această lucrare bazată pe experienţa sa de medic primar al judeţului Roman şi practica de la Spitalul de Pelagroşi de la Pânceşti – Dragomireşti. De altfel, între manuscrisele rămase de la dr. Alex. Vasiliu se păstrează şi câteva file referitoare la modalitatea de realizare a statisticii sanitare în primul deceniu al sec. XX, în care face trimitere la pelagră. În dosarul de acte personale se păstrează ciorna unei scrisori adresate de dr. Vasiliu profesorului Victor Babeş, probabil din 1906 sau 1907, la începutul cercetărilor din zona Romanului. Îi sugera profesorului o nouă cale de cercetare asupra etiopatogeniei pelagrei.
O perioadă interesantă din activitatea dr. Alex. Vasiliu este în anii 1903 – 1904, timp în care se află la Paris, la cursuri. Din această perioadă sunt cele 6 scrisori aflate în patrimoniul MIR, din care ne putem face o bună imagine asupra activităţii sale profesionale din această perioadă, a vieţii sale de familie, a preocupărilor sale intelectuale. Corespondenţa purtată de el cu soţia sa, Olga, rămasă în Roman, îl dezvăluie un atent observator al vieţii cotidiene pariziene, şi un fin critic, datorită pregătirii sale profesionale, interesat, în special de moravuri, şi de problemele de igienă publică. Ne-am oprit asupra unor observaţii pe care le notează dr. Vasiliu într-una din aceste scrisori: „Condiţiile de salubritate a Parisului s-au îmbunătăţit mult de când cu deschiderea acestor bulevarde, în toate direcţiile, căci înainte numai boale şi epidemii domneau. Cu toate acestea tot e un aer greu, atmosfera este încărcată cu emanaţiile de prin canaluri, care oricât de bine ar fi făcute, tot degajează gazuri urâcioase, cu toată apa în abundenţă ce se varsă zilnic pe străzi (... ) asemenea şi cu emanaţiile hornurilor de la nenumăratele uzine şi fabrici, chiar încă la al 7-lea etaj încă este colb în aer şi praf de cărbune.” Impresionat de aglomeraţia umană, sistematizarea şi de buna organizare a serviciilor publice de salubritate ale Parisului, devine critic atunci când se raportează la obişnuinţele cotidiene ale francezilor – „Dimineaţa, locuitorii de la 2, 3, 4, 5, 6, 7, etaj îşi scutură covoarele şi hainele pe fereşti sau de la balcoane în stradă aşa că tot acest colb se răspândeşte în aer, care, la rândul lui, dă în nasul oamenilor care intră din nou în camere şi se depune peste tot locul.”
În timpul liber era interesat de plimbările prin metropolă şi împrejurimi, de arhitectura Parisului, frecventează teatrul şi opera. Dr. A. Vasiliu aprecia în mod deosebit spaţiile largi, grădinile spaţioase şi îngrijite, împărtaşind soţiei sale impresiile. Ritmul accelerat al vieţii cotidiene pariziene îi crea însă disconfort, reclamând de multe ori zgomotul străzii, infernal „mefistofelic”.
Deşi obişnuit cu volumul mare de activitate în profesie, participă la cursuri, face practică (în spitalul de alienaţi St. Anne) şi examene (susţinute în iunie 1904), împărţind timpul cu rigurozitate, el regreta în permanenţă tihna Orientului. Timpul de reflexie îi lipsea. Făcea comparaţia între ritmul de viaţă de acasă şi cel al occidentalilor. Sunt interesante observaţiile pe care le comunica soţiei sale: „Aceasta-i civilizaţia, muncă şi alergătură, istovire de puteri, toţi caută să câştige, unii de a duce un trai mizerabil de azi pe mâine, alţii ca să se îmbogăţească... Pot zice că civilizaţia asta nu constă în dezvoltarea armonică a tuturor facultăţilor intelectuale, afective şi instructive, ci mai mult în pervertirea lor în o muncă excesivă, analoagă cu munca silnică pe viaţă.”
Dr. Vasiliu se dovedeşte critic atunci când îşi aprecia colegii de cursuri (un macedonean, un argentinian, restul francezi) „toţi sunt cam slabi în medicină legală, iar în psichiatrie şi mai şi”. În pofida volumului mare de muncă, el se prezintă bine la examene, deşi se plângea soţiei sale că nu are timp să parcurgă în întregime materia.
Înainte de reîntoarcerea în ţară îşi cheamă soţia la Paris şi împreună fac un voiaj prin Europa, trecând şi prin Londra, Viena, Veneţia.
Pe toată durata şederii sale la Paris a menţinut strânse legături cu cercurile de români aflaţi la studii în străinătate, cu prietenii de familie, dar şi cu cei rămaşi acasă. Din corespondenţă aflăm de relaţiile de colaborare dintre el şi dr. Mihail Burada, de la care împrumută adeseori cărţi de specialitate, atunci când nu le poate procura singur. A urmărit să fie la curent cu noutăţile bibliografice şi nu o dată primeşte din Roman noutăţile medicale editate, apărute în alte centre europene, pe care medicii români le aduceau în ţară imediat după apariţia lor.
Dr. Alexandru Vasiliu a făcut parte din Comisia interimară locală, Se păstrează adresa nr. 6835 din 10 noiembrie 1895, dată de Prefectura Județului Roman, prin care dr. Alexandru Vasiliu, era anunțat asupra dizolvării Consiliului Comunei Urbane Roman și de numirea sa ca membru în Comisia Interimară. Activitatea sa profesională, ca medic primar al judeţului, se regăseşte şi în rapoartele statistice ale vremii, privitoare la situaţia judeţului Roman.
În viaţa culturală a oraşului, dr. Alexandru Vasiliu a activat prin Societatea Culturală „Miron Costin”, conferenţiind în cadrul şedinţelor acesteia. Se păstrează un manuscris, de 60 de pagini, al doctorului Alexandru Vasiliu „Despre Ştiinţele oculte”, prezentat în conferinţă publică, în cadrul acestei societăţi în anul 1907. Alte însemnări ale dr. Vasiliu, sub titlul „Despre suflet şi materie” sunt păstrate în manuscris în colecţia de iatroistorie a Muzeului de Istorie Roman.
Dr. A. Vasiliu a locuit în Roman, în str. Callimachi, la nr. 3. A cumpărat în anul 1900 o casă, ale cărei acte de proprietate le-a păstrat (la dosar fiind şi actele de proprietate ale casei atât ale doctorului, cât şi cele păstrate de la precedenţii proprietari. Din 1934 strada Callimachi a fost numită str. dr. A. Vasiliu.
Alexandru Vasiliu a decedat în anul 1913, la doar 54 de ani, fiind îmormântat la Roman, în cimitirul „Eternitatea”. Se păstrează două telegrame de condoleanţe primite de soţia sa de la dr. M. Burada şi de la profesorul dr. Victor Babeş (din 23 octombrie 1913).
În posesia muzeului se află şi dosarul cu testamentul său. Din acest document aflăm că dr. Alexandru Vasiliu şi-a lăsat averea soţiei, mai puţin casa din str. Callimachi, asupra căreia îî dădea doar dreptul de folosinţă pe timpul vieţii, urmând ca această casă să intre apoi în proprietatea fundaţiei Episcop Melchisedec. Din informatiile avute la dispozitie se pare ca nu au avut copii, nefiind menţionaţi în testament.
Doctorul Alexandru Vasiliu a adunat o serie de materiale care au fost păstrate de soţia sa, până la decesul ei, în 1964. Obiectele - instrumentar medical, documentele adunate, evidenţiază preocuparea doctorului pentru trecutul vieţii medicale, a celei romaşcane în particular, fiind un precursor în domeniul iatroistoriei al dr. Epifanie Cozarescu.
Din trecutul medicinei româneşti, se desprind figurile unor oameni care şi-au onorat profesia, o elită formată şi perfecţionată în ţară, dar şi în şcoli apusene, personalităţi recunoscute în ţară şi în lume. O bună parte dintre aceştia au ales să îşi practice nobila profesie în provincie, aşa cum este cazul dr. Vasiliu, implicându-se constant şi profund în viaţa comunităţii pe care au slujit-o. Au contribuit la ridicarea calităţii serviciilor medicale, constituind exemple profesionale şi existenţiale.
From the past of the medical life in the town of Roman – life and activity of doctor Alexanru Vasiliu
The medical care given to the inhabitants of Roman city and county evolved at the end of the 19–th century and the beginning of the 20-th century, partly institutionally, partly due to the number and quality of the educations of the doctors who practiced here. Among the personalities in the domain we also include doctor Alexandru Vasiliu (1859 – 1913). He followed other representative figures, such as dr. Alexandru Theodori or Vafrino Marini, he was dr. Mihail Burada's colleague.
The reconstitution of the life and activity of doctor Alexandru Vasiliu was possible due to the donation received by the History Museum of Roman in February 2010. An important collection, containing mainly medicine related items, gathered during six decades by dr. Epifanie Cozarescu and his cooperators, known as „The Museum of the Precista Mare Hospital” of Roman and was donated by the Society of History of Medicine and Pharmacy of Roman. This collection also contains three files with papers and documents relating to dr. Alexandru Vasiliu. Based on these we were able to track his professional path, the involvement in public life, in the cultural activity of Roman. The complexity of his preoccupations made him known in his time, among the other personalities of the town. Territory doctor, afterwards secondary physician at the „Pecista Mare” Hospital of Roman, he subsequently became the town's primary physician. He was part of the research team, conducted by prof. Victor Babeş, who was concerned with one of the most encountered diseases at the time: pellagra. The research conducted near Roman, favored bz the existence of the Hospital for pellagra patiens enabled the study for a six year period, during 1906 to 1912.
He was a member of the local interim commision. In the town's cultural life dr. Alexandru Vasiliu activated through the „Miron Costin” Cultural Society, lecturing during its sessions.
Doctor Alexandru Vasiliu gathered a series of materials, both objects – medical instruments and documents, thus emphasizing his preoccupation for the past of medical life, especially for that of the town of Roman, being a forerunner in the history of medicine of dr. Epifanie Cozarescu.
Autor: Iulia Butnariu; articol publicat în “Carpica”, tom XXXIX, 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)