Vizionarul

Nu se ştie la ce s-a gândit autorul operei murale de pe clădirea stomato. A trecut mai bine de un an de când am surprins imaginea, iar mesajul vizual mă bântuie adeseori.

Interpretarea e deschisă pentru fiecare dintre noi, din perspectivă individuală (dacă ne-am confruntat cu „boalele” măcar o dată) ori gândindu-ne la cât de bine merg treburile în sistem.


Mă gândesc nostalgic la moaşa comunală cu mai multe competenţe (e drept neacoperite de hârtii, dar confirmate de practică) şi iubire de semeni (nedeclarată patetic, cu stoarcere de lacrimi, aşa cum procedează, în prezent, unii care confundă meseria cu politica).


Vorba „dacă dă Dumnezeu zile” transcende vremurile. Dacă nu.... oricum ajungem, inevitabil, tot la... staţia terminus.

Să coborâm la prima?

OneRepublic - Good Life

Un leu o lămâie...

Piaţa ca poartă de penetrare a ruralului în urban.

S-a schimbat nu doar ca aspect, ci şi în fundamentul său, primind oameni şi mărfuri exotice, depărtându-se rapid de ceea ce a reprezentat odinioară.


Singura constantă în privinţa pieţei oraşului Roman sunt ruşii lipoveni, ruralul nostru din urban (deşi şi ei sunt în schimbare către mirajul vieţii moderne)