Să ne raportăm la o dilemă. Contemporană. Să crăpi tu ca să se simtă celălalt bine (în oricare din variantele care pot să îi treacă prin scufiţă) ori să trăieşti cu angoasele tale şi să-l laşi să moară liniştit, pentru că oricum şi-a făcut-o cu mâna lui?
Creştineşte ar fi să întorci şi obrazul celălalt şi să stai ca prostu', încasând pumni şi picioare, cât poate da. Varianta are o hibă, derivată din faptul că nu oboseşte uşor, nu se mai satură să îşi bată joc de tine şi o să dea în continuare, neînvăţând nimic din atitudinea ta.
Varianta cealaltă, cu rădăcini mai vechi în timp, ar fi să îi răspunzi la fel, pentru fiecare măgărie, răspunzând cu o copită.
Nu sunt un bun creştin. Dixit.
