Concluzii la târg

Aşa cum se plângeau organizatorii, rămâne în continuare un 10% needucabil.
Concesia pe care au fost nevoiţi să o facă (de fapt, din prea mult bun simţ) a fost reprezentativă pentru acel segment de public care se opreşte la tot ce sclipeşte. Preferinţele doamnelor, unele cu pretenţii, pentru bijuterii de tot soiul, dar care nu se încadrează în tradiţia noastră populară s-au regăsit în vânzări. Nu au avut aşa mare căutare podoabele din ceramică sau mărgeluţe şi împletituri, cât au avut pietrele semipreţioase în gablonţuri. De asta şi cei care s-au băgat singuri în seamă au ţinut morţiş să fie primiţi. Exista cerere.

În general însă cererea şi oferta au fost bine racordate. Meşterii au venit cu o ofertă mai bogată ca oricând, iar publicul s-a orientat către produsele cele mai valoroase. După buget.
Târgul poate fi considerat un act cultural şi educaţional reuşit.

tot de acolo

Tot de la T\rgul de Gustar

Foto de colecţie

Relu cu meşterul Dudanu, la întrecerea căciulilor. A cui e mai...înaltă?

Târg de Gustar, continuare

Din realizările plastice ale meşterului Diaconu, deosebit de expresive, în registrul râsu' – plânsu'.
Acestea mi-au plăcut teribil.

nu lipseşte oaia neagră

La pomul lăudat?

S-a încheiat Târgul de Gustar

S-a încheiat Târgul de Gustar, ediţia a II-a, Roman, august 2011

Foto de la deschidere

Chestia cu „nu sunt bun, sunt foarte bun” e contagioasă. Unora le stă bine, dar când o vezi scăpată în ograda proprie, te dă pe spate. Oleacă de modestie în plus nu strică, domnule.
Nu de alta, dar ipostaza de mai jos (de altfel foarte realistă) nu e indicată.