Sponsori

vineri, 17 august 2012

Povestea de seară

“ Dimineaţa, in răsăritul soarelui, un vulpoi işi vede umbra mare şi incepe să creadă că el însuşi chiar este aşa de mare şi işi spune: Azi am sa fugăresc o leoaică! La prânz, când soarele era sus şi umbra foarte mica, vulpoiul obosit, dezamăgit ca n-a prins NIMIC îşi zice: Am să mă mulţumesc şi cu un şoarece azi. Explicaţia povestitorului: Aşa-i cu cei orgolioşi care cred că sunt egali cu umbra lor. Mari şi tari în proprii ochi (nota personală: şi foaaarte distractivi în ochii celorlalţi, numai buni de smotocit, de învârtit de codiţă …).” Aşa am prins un somnic dulce!

Deschiderea Târgului de Gustar, Roman, 2012

Dl. deputat Marius Neculai, preşedinte al A.P.A.U., filiala Roman, alături de P. C. Florin Ţuscanu, Protopop de Roman, etnograf Marcel Lutic, muzeograf Relu Bunariu şi meşteri veniţi în Târgul de Gustar.

Opinca

cu asa ceva am intrat in istorie
Încă există talpa ţării şi mai avem pe ce ne sprijini, pe munca acestor oameni de temelie
Stiu că unora le miroase doar ideea de opincă (n.b. şi nu mă refer aici la obiectul în sine) dar sunt cei care au uitat de unde au pornit, cosmopoliţi de extracţie mai nouă sau de câteva generaţii, animaţi de cele mai bune intenţii (nu mă îndoiesc.).. de unde şi starea în care ne aflăm !

AMR 2

AMR 2 sau partea distractivă a Târgului de Gustar. Ce a fost mai greu a trecut, urmează chinul. Cam aşa se traduce efortul comun al organizatorilor de a realiza un eveniment de calitate. Dincolo de tot ce se vede în mass media locală sau, în direct, printre standurile meşterilor, ei bine..există o parte reziduală pe care doar organizatorii o cunosc. Iaca de data asta nu mă pot abţine! Un râs homeric mă încearcă gândindu-mă la vorba dată şi nerespectată de către unii (nimic de mirare în societatea contemporană, dimpotrivă mă mir foarte când mă întâlnesc cu oameni de caracter…), mica şobolăneală a altora (care nici nu au scos nasul din cutie...au uitat de data asta să ne fericească venind cu carneţelul şi pixul doar – doar or reuşi să prostească pe cineva) şi mai ales etnograful „sechestrat” din greşeală evident. Asta deocamdată pentru ca au mai rămas două zile în care mă aştept la orice: să aprindă cineva focuri pe dealuri vestind invazii ale tătarilor ca-n alte vremuri, să pice un meteorit gigantic şi chiar să apară elefanţi roz bătând pas de defilare prin centrul oraşului. Alegeţi din variantele de mai sus ori toate odată. Imaginaţia ne stă tuturor la îndemână. Cum vă place! Revin cu pozele de la deschidere mai târziu (când îmi trece râsul ..) pentru că merită toată seriozitatea de care pot da dovadă. Deci să nu încurcăm planurile.