Sponsori

joi, 14 aprilie 2011

Dulce şi amar

Viaţa culturală ar trebui să fie un model de bune practici, prin oamenii săi şi prin acţiunile lor, un mediu stimulativ pentru alte sectoare ale vieţii publice. Nu vorbesc despre operele culturale în sine, aici fiind alt capitol de discuţie.
În ultimele zile s-a văzut o reacţie admirabilă a oamenilor de cultură din Roman, în jurul salvării Bibliotecii Municipale, indiferent de orientarea politică (acolo unde ea există) ori de afilierea la una sau alta din societăţile culturale din oraş. Chiar dacă adeseori aceste societăţi sunt concurente, prin proiectele culturale susţinute la nivel local sau regional, s-a demonstrat că pot fi lăsate deoparte orice partizanate şi se poate forma un curent de opinie din partea intelectualilor în folosul comunităţii locale. Superb.
Din nefericire, ca la fata dornică de măritiş, dar cam leneşă. sub preş zac şi resturile pe care mulţi le cunosc, dar puţini le pot şi demonstra.
Cu destulă eleganţă, mai bine de un an, am eludat publicului motivele ruperii colaborării din 2009, în jurul conferinţei naţionale de antropologie urbană. Nici acum nu mă aflu mai dornică să le expun, ci reflectez pe marginea ingratitudinii (ca să nu spun obrăznicie, date fiind afirmaţiile lipsite de bun simţ ale părţii celeilalte... tot ea supărată foc) şi incapacităţii de înţelegere directe a unei manifestări de nivel naţional (dacă nu poţi ...stai acasă şi mai citeşte o carte poate lărgeşte orizontul măcar pe viitor). Urât şi necivilizat.
Dureros este şi acum pentru mine, la mai bine de un an de la încheierea colaborării, că persistă în greşeală şi o readuc în spaţiul public, după ce, politicos, s-a atras atenţia în repetate rânduri asupra problemelor pe care le creează şi atitudinii neelegante. Nu este doar experienţa mea personală la mijloc. De altfel mă consider îmbogăţită cu o lecţie amară de viaţă. După manifestarea din 2009 au avut „de suferit” personalităţi de prestigiu, care au răspuns cererii noastre de a veni la Roman. Cu ce convingeri au rămas aceşti oameni o să vedem în viitor.
Sper doar să se înţeleagă că nu e suficient să declari scopuri nobile, trebuie să le pui şi în practică dacă vrei să demonstrezi ceva. Eu încă mai sper în corectarea unei atitudini nedemne şi încerc, după modelul dl. prof. Gh. A.M. Ciobanu să vad doar ceea ce este frumos în jur.

Mirosuri provinciale

Răspuns la postarea de pe blogul personal al dnei Teo Rusu

Acesta este mesajul trimis de dr. Adrian Majuru, preşedinte al Asociaţiei Pentru Antropologie Urbană din România. Vine cu precizări legate de volumul din 2009, aflat pe lista cărţilor puse în vânzare de editura Papirus Media, care demonstrează şi de ce a fost întreruptă colaborarea cu societatea culturală Clepsidra la cea de a doua ediţie a Conferinţei ţinută în octombrie 2010 la Roman.
Iata>
„Volumul primei ediţii a Conferinţei Naţionale de Antropologie Urbană din Romania a fost publicat de editura Papirus Media pe bani publici de la A.F.C.N., instituţie afiliată Ministerului Culturii şi Cultelor, conform bugetului detaliat întocmit pentru proiectul Oraşul nostru. Obligaţia contractuală dintre Papirus Media şi A.F.C.N. (Administraţia Fondului Cultural Naţional) este să nu se vândă nicicum acest volum. el trebuie tipărit o singură dată şi oferit gratuit. Subliniez: nu poate fi vândut.
Îmi amintesc de gafa pe care era cât pe ce ca editura Papirus Media să o facă, a doua, îndreptată de mine şi anume: eliminarea siglei AFCN de pe coperta volumului, acest lucru fiind o altă condiţie contractuală obligatorie şi penală. În loc de mulţumiri, a urmat o reacţie negativă din partea editurii - ceilalţi parteneri ai proiectului au fost eliminaţi de pe coperta volumului, între care Asociaţia pentru Antropologie Urbană, iniţiatoarea acestui proiect, Academia Română, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti.
Lăsând acest act de ingratitudine morală cel puţin, amintim aici un alt fapt: dacă Papirus Media reeditează şi vinde acelaşi volum este caz penal, deoarece nu exista nici un fel de inţelegere contractuală cu autorii publicaţi în volum, intre care şi subsemnatul, şi editură prin care să se cedeze drepturile de autor. apoi, ceea ce dl. Arvătescu probabil se face că nu mai ştie este un detaliu foarte grav: ilustraţiile care au fost publicate alături de articolul dedicat lui Brâncuşi au fost oferite gratuit spre publicare numai o singură dată de către Centre Georges Pompidou din Paris. ei deţin dreptul de publicare exclusivă a acestor poze cu operele lui Brâncuşi. Republicarea lor şi mai ales vinderea lor odată cu volumul este caz de drept penal internaţional pentru incălcarea drepturilor de autor. Dl. Arvătescu a primit această înştiinţare în scris din partea instituţiei franceze transmis prin autorul articolului şi nume dl. prof. Matei Stârcea Crăciun.”



După cele scrise mai sus fac precizarea că dorim o atitudine de fair play din partea editurii, respectiv retragerea acestui volum din lista de cărţi puse în vânzare. Facem publică această cerere, după ce am solicitat şi direct responsabililor editurii, fără a primi un răspuns.

Mulţumim pentru înţelegere