Viaţa culturală ar trebui să fie un model de bune practici, prin oamenii săi şi prin acţiunile lor, un mediu stimulativ pentru alte sectoare ale vieţii publice. Nu vorbesc despre operele culturale în sine, aici fiind alt capitol de discuţie.
În ultimele zile s-a văzut o reacţie admirabilă a oamenilor de cultură din Roman, în jurul salvării Bibliotecii Municipale, indiferent de orientarea politică (acolo unde ea există) ori de afilierea la una sau alta din societăţile culturale din oraş. Chiar dacă adeseori aceste societăţi sunt concurente, prin proiectele culturale susţinute la nivel local sau regional, s-a demonstrat că pot fi lăsate deoparte orice partizanate şi se poate forma un curent de opinie din partea intelectualilor în folosul comunităţii locale. Superb.
Din nefericire, ca la fata dornică de măritiş, dar cam leneşă. sub preş zac şi resturile pe care mulţi le cunosc, dar puţini le pot şi demonstra.
Cu destulă eleganţă, mai bine de un an, am eludat publicului motivele ruperii colaborării din 2009, în jurul conferinţei naţionale de antropologie urbană. Nici acum nu mă aflu mai dornică să le expun, ci reflectez pe marginea ingratitudinii (ca să nu spun obrăznicie, date fiind afirmaţiile lipsite de bun simţ ale părţii celeilalte... tot ea supărată foc) şi incapacităţii de înţelegere directe a unei manifestări de nivel naţional (dacă nu poţi ...stai acasă şi mai citeşte o carte poate lărgeşte orizontul măcar pe viitor). Urât şi necivilizat.
Dureros este şi acum pentru mine, la mai bine de un an de la încheierea colaborării, că persistă în greşeală şi o readuc în spaţiul public, după ce, politicos, s-a atras atenţia în repetate rânduri asupra problemelor pe care le creează şi atitudinii neelegante. Nu este doar experienţa mea personală la mijloc. De altfel mă consider îmbogăţită cu o lecţie amară de viaţă. După manifestarea din 2009 au avut „de suferit” personalităţi de prestigiu, care au răspuns cererii noastre de a veni la Roman. Cu ce convingeri au rămas aceşti oameni o să vedem în viitor.
Sper doar să se înţeleagă că nu e suficient să declari scopuri nobile, trebuie să le pui şi în practică dacă vrei să demonstrezi ceva. Eu încă mai sper în corectarea unei atitudini nedemne şi încerc, după modelul dl. prof. Gh. A.M. Ciobanu să vad doar ceea ce este frumos în jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu