Aşa cum se plângeau organizatorii, rămâne în continuare un 10% needucabil.
Concesia pe care au fost nevoiţi să o facă (de fapt, din prea mult bun simţ) a fost reprezentativă pentru acel segment de public care se opreşte la tot ce sclipeşte. Preferinţele doamnelor, unele cu pretenţii, pentru bijuterii de tot soiul, dar care nu se încadrează în tradiţia noastră populară s-au regăsit în vânzări. Nu au avut aşa mare căutare podoabele din ceramică sau mărgeluţe şi împletituri, cât au avut pietrele semipreţioase în gablonţuri. De asta şi cei care s-au băgat singuri în seamă au ţinut morţiş să fie primiţi. Exista cerere.
În general însă cererea şi oferta au fost bine racordate. Meşterii au venit cu o ofertă mai bogată ca oricând, iar publicul s-a orientat către produsele cele mai valoroase. După buget.
Târgul poate fi considerat un act cultural şi educaţional reuşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu