Pe când păşeam în modernitate, o generaţie entuziastă îşi consuma energia cu folos, în numele şi spre propăşirea naţiei. Subversive pentru regim, grupurile de intelectuali cu idei revoluţionare se strângeau în ascuns pentru a găsi căi comune de acţiune. Istoria ne oferă, cu generozitate, rezultatul.
Prezentul ne readuce moda coteriilor, din păcate mult mai bine definită de explicaţia din DEX (grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi și acțiuni reprobabile) şi mai aproape de gaşcă, clică, cârdăşie. Ne-am obişnuit întratât, că a intrat în firescul cotidian. Ocazional mai provoacă o ridicare din umeri, drept „ce-mi pasă mie” ori un interogativ-plictisit „ce pot eu face”.
Moda asta ne oferă însă şi un şir întreg de distracţii, dacă avem răbdare să privim atent în jur. Mă refer aici la strădaniile de conspirativitate ale personajelor implicate. Când toate ideile năstruşnice şi bălăcărelile posibile pot fi văzute zilnic în mass media sau în direct, să vezi domni serioşi, să zicem X, Y sau Z încercând să se întrunească fără să bată la ochii „concurenţei” dă o imagine de măreţ ridicol. Contând domnii pe ideea că cel mai bine ascunzi un lucru la vedere, îi admirăm pe respectivii mergând frumuşel cu sacoşele la piaţă (fericite nevestele), oprindu-se la o „mică discuţie” la colţul tarabei şi punând ţara la cale. Ai rămas fără partid? Nu te mulţumeşte şeful? Vrei un ciolan cu ceva cărniţă pe el? Ne vedem la piaţă!
Probabil le dă o senzaţie de siguranţă. Se simt înconjuraţi de mase (mese?) şi îşi construiesc fantasmele politice (mai degrabă personale ... dar tot un drac e ... cu p începe) Numărul celor din jur dă consistenţă, oferă o senzaţie de putere. Viitorii votanţi. Masa de manevră. Ar mai fi şi avantajul faptului că sunt văzuţi în ipostaza gospodarului serios. Dă credibilitate. Ce tari începem să fim! Ah!
La piaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu