La origine, organizația la care fac trimitere - general apreciată, în contemporaneitate, drept criminală – apăruse ca o mișcare de rezistență internă. Venea în sprijinul patriei, aceasta nefiind un termen abstract, cum suntem astăzi înclinați să credem, mult prea pragmaticii trăitori ai sec. XXI. Cuvântul de ordine era onoare. În ce s-a transformat nu comentez aici. Important e că s-a dat la export.
Loco, suntem înconjurați doar de berbanți cu pofte mari și putirințe mici, structurați într-o organigramă completă a unei mafii sui-generis (ca mai toate pe la noi): de la ”soldații” care execută neștiutori ordinele, locotenentul care mișună peste tot (azi nu mai împrăștie ordine, ci vinde bilete), la Consigliere (aici se mai confundă planurile și oricum nu mai ascultă nimeni de sfaturi) Contabile (la ei era poziționat înainte de consigliere, la noi e ceva mai sus în ierarhie, că deh, toți au nevoie de facturi), apoi un Capo Bastone tăcut (tot executant săracu') și Capo Crimini (acest Don locale, naș năpărlit). Singurul care are capul mobilat, aducând cumva cu originalul (de la ei) ar fi Capo di Tutti Capi. Aici no comment.
Cert e că legea tăcerii funcționează, nu impusă de mafie, ci de bunul simț comun al celor care îi studiază, apreciază la locul cuvenit și nu se complică. Cât despre ”Onorata Societate” (de la noi) în ansamblul ei, nu e decât piramidală, căci onoarea a plecat de mult de acolo. Iar patria, ducă-se! E gargară pentru fraieri. Nici nu mai e la modă.
Am făcut această comparație ca să se simtă și ei bine. În sfârșit au captat atenția. După 2 ani de studiu făcut pe ei, iaca văd și eu un rezultat (tot ăla). Ar însemna că au dreptate cei care spun că istoria e ciclică…
Sa le propunem drept emblema
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu