Până intr-acolo si inapoi

...de la Tolkien citire (că intră între lecturile de vară şi cele pentru ştrumfi)... mă refer la distanţa între politică şi cultură. Am trăit o mare dezamăgire privind spre cel care a avut toată încrederea mea şi pe care l-am văzut astăzi încurcat, încercând să iasă dintr-o situaţie inconfortabilă prin minciună, laşitate şi agresivitate. Cel mai tare doare minciuna, dar nici celelalte nu-s de lepădat. Îmi retrag, drept urnare, încrederea acordată, aşa cum am reacţionat întotdeauna în astfel de situaţii. Nici nu comentez mai departe pentru că nu poţi să educi pe toată lumea. Îmi exprim doar mirarea că după ani de strădanii în a explica diferenţa dintre o activitate culturală şi orice altceva, tocmai cine ar fi trebuit să aibă capacitatea de a face această distincţie nu o face. Sau o face, dar interesul poartă fesul. În altă ordine de idei, tocmai acolo de unde eram gata să bag mâna-n foc că vine schimbarea, s-a dovedit a fi nimic mai mult decât parte din „tagma jefuitorilor” vorba docomemtului... Al doilea exponent „s-a produs” în direct (mâine în reluare ...vorba unei TV centrale de succes poporal), aşa cum mă aşteptam, după ce a păpat usturoiul cu ceva vreme în urmă, crede că s-a dus mirosul, mizând pe memoria scurtă a românului, la scară istorică. Aici dezamăgirea e mult mai mică pentru că deja prea multă lume cunoaşte personajul, nimic nou sub soare şi oricum n-a făcut decât 4 greşeli (una de exprimare, una de prezentare, una de interpretare, una de tactică şi strategie). Un fleac...îi urez succes la candidatura din sezonul de toamnă – iarnă! (Mai ales dacă vine cu bani de acasă) Sancta simplicitas