Povestea de seară

“ Dimineaţa, in răsăritul soarelui, un vulpoi işi vede umbra mare şi incepe să creadă că el însuşi chiar este aşa de mare şi işi spune: Azi am sa fugăresc o leoaică! La prânz, când soarele era sus şi umbra foarte mica, vulpoiul obosit, dezamăgit ca n-a prins NIMIC îşi zice: Am să mă mulţumesc şi cu un şoarece azi. Explicaţia povestitorului: Aşa-i cu cei orgolioşi care cred că sunt egali cu umbra lor. Mari şi tari în proprii ochi (nota personală: şi foaaarte distractivi în ochii celorlalţi, numai buni de smotocit, de învârtit de codiţă …).” Aşa am prins un somnic dulce!